Ultimul autobuz

Prea târziu

Too late

Diego locuiește în Buenos Aires. Are treizeci și șase de ani. Este ospătar într-un restaurant mare și aglomerat.

Diego lives in Buenos Aires. He is thirty-six. He is a waiter in a big, busy restaurant.

Lucrează în fiecare noapte, de la șase la unu dimineața. Îl dor picioarele. Îl doare spatele.

He works every night, from six to one in the morning. His feet hurt. His back hurts.

Este vineri noaptea. Restaurantul este plin. Oamenii mănâncă carne și beau vin roșu. Vorbesc și râd.

It is Friday night. The restaurant is full. People eat meat and drink red wine. They talk and laugh.

„Diego! Masa nouă vrea să plătească!”, spune șeful. „Și masa patru vrea încă o sticlă de vin!”

“Diego! Table nine wants to pay!” says the boss. “And table four wants another bottle of wine!”

„Da, șefu’”, spune Diego. Aleargă la masa nouă. Aleargă la masa patru.

“Yes, boss,” says Diego. He runs to table nine. He runs to table four.

În colț este un bărbat cu o chitară. Cântă pentru oamenii de la mese. Nimeni nu îl ascultă.

In the corner, there is a man with a guitar. He plays for the people at the tables. Nobody listens to him.

Diego ascultă. „Frumos”, se gândește el. El ascultă mereu muzica.

Diego listens. “Nice,” he thinks. He always listens to the music.

Diego are o chitară acasă. Este în dulapul din dormitorul lui. El nu deschide niciodată acel dulap.

Diego has a guitar at home. It is in the cupboard in his bedroom. He never opens that cupboard.

Visul lui vechi este muzica. Dar un ospătar nu are timp pentru muzică. Un ospătar are mese.

His old dream is music. But a waiter has no time for music. A waiter has tables.

„Diego! De ce stai acolo? Masa doi vrea cafea!”

“Diego! Why are you standing there? Table two wants coffee!”

„Scuzați-mă, șefu’.”

“Sorry, boss.”

O femeie de la masa doi îi zâmbește. „Arăți obosit”, spune ea.

A woman at table two smiles at him. “You look tired,” she says.

„Sunt mereu obosit”, spune Diego. „Două cafele?”

“I am always tired,” says Diego. “Two coffees?”