După douăzeci de ani

Polițistul aflat în rond mergea pe bulevard cu un pas impresionant. Siguranța lui era firească și nu de fațadă, căci privitorii erau puțini.

The policeman on the beat moved up the avenue impressively. The impressiveness was habitual and not for show, for spectators were few.

Era abia ora zece seara, dar rafalele reci de vânt, care aduceau a ploaie, goliseră aproape de tot străzile.

The time was barely 10 o’clock at night, but chilly gusts of wind with a taste of rain in them had well nigh de-peopled the streets.

Încercând ușile pe măsură ce mergea, învârtind bastonul cu multe mișcări sigure și abile, întorcându-se din când în când pentru a privi cu atenție strada liniștită, ofițerul, cu trupul său vânjos și mersul ușor mândru, oferea o imagine plăcută a unui apărător al ordinii.

Trying doors as he went, twirling his club with many intricate and artful movements, turning now and then to cast his watchful eye adown the pacific thoroughfare, the officer, with his stalwart form and slight swagger, made a fine picture of a guardian of the peace.

Zona era una în care oamenii se culcau devreme. Din când în când puteai vedea luminile unui magazin de tutun sau ale unui local deschis toată noaptea; dar majoritatea ușilor aparțineau unor magazine care fuseseră închise de mult timp.

The vicinity was one that kept early hours. Now and then you might see the lights of a cigar store or of an all-night lunch counter; but the majority of the doors belonged to business places that had long since been closed.

Pe la jumătatea unei străzi, polițistul și-a încetinit brusc pasul. În cadrul ușii unui magazin de unelte cufundat în întuneric stătea sprijinit un bărbat, cu un trabuc nestins în gură. Când polițistul s-a apropiat de el, bărbatul a vorbit repede.

When about midway of a certain block the policeman suddenly slowed his walk. In the doorway of a darkened hardware store a man leaned, with an unlighted cigar in his mouth. As the policeman walked up to him the man spoke up quickly.

„Totul este în regulă, domnule ofițer”, a spus el, liniștitor. „Doar aștept un prieten. Este o întâlnire stabilită acum douăzeci de ani. Sună puțin ciudat pentru dumneavoastră, nu-i așa? Ei bine, vă explic dacă doriți să fiți sigur că totul este cinstit.

“It’s all right, officer,” he said, reassuringly. “I’m just waiting for a friend. It’s an appointment made twenty years ago. Sounds a little funny to you, doesn’t it? Well, I’ll explain if you’d like to make certain it’s all straight.

Cam pe atunci exista un restaurant pe locul unde se află acum acest magazin — restaurantul lui «Big Joe» Brady.”

About that long ago there used to be a restaurant where this store stands—‘Big Joe’ Brady’s restaurant.”

„Până acum cinci ani”, a spus polițistul. „A fost dărâmat atunci.”

“Until five years ago,” said the policeman. “It was torn down then.”

Bărbatul din prag a aprins un chibrit și și-a aprins trabucul. Lumina a arătat o față palidă, cu maxilar pătrat, cu ochi ageri și o mică cicatrice albă lângă sprânceana dreaptă. Acul său de cravată era un diamant mare, prins într-un mod ciudat.

The man in the doorway struck a match and lit his cigar. The light showed a pale, square-jawed face with keen eyes, and a little white scar near his right eyebrow. His scarfpin was a large diamond, oddly set.

„Fix acum douăzeci de ani, în seara asta”, a spus bărbatul, „am cinat aici la «Big Joe» Brady cu Jimmy Wells, cel mai bun prieten al meu și cel mai grozav om din lume. Eu și el am crescut aici, în New York, exact ca doi frați, împreună.

“Twenty years ago to-night,” said the man, “I dined here at ‘Big Joe’ Brady’s with Jimmy Wells, my best chum, and the finest chap in the world. He and I were raised here in New York, just like two brothers, together.

Eu aveam optsprezece ani, iar Jimmy avea douăzeci. În dimineața următoare urma să plec spre Vest pentru a face avere. Nu l-ai fi putut scoate pe Jimmy din New York; credea că era singurul loc de pe pământ.

I was eighteen and Jimmy was twenty. The next morning I was to start for the West to make my fortune. You couldn’t have dragged Jimmy out of New York; he thought it was the only place on earth.

Ei bine, am căzut de acord în acea noapte că ne vom întâlni din nou aici, la exact douăzeci de ani de la acea dată și oră, indiferent cum aveau să fie viețile noastre sau de la ce distanță aveam să venim.

Well, we agreed that night that we would meet here again exactly twenty years from that date and time, no matter what our conditions might be or from what distance we might have to come.

Ne-am gândit că în douăzeci de ani fiecare dintre noi trebuia să își împlinească destinul și să își facă o avere, oricare ar fi fost ea.”

We figured that in twenty years each of us ought to have our destiny worked out and our fortunes made, whatever they were going to be.”

„Sună destul de interesant”, a spus polițistul. „Totuși, mi se pare un interval cam lung între întâlniri. Nu ați mai primit vești de la prietenul dumneavoastră de când ați plecat?”

“It sounds pretty interesting,” said the policeman. “Rather a long time between meets, though, it seems to me. Haven’t you heard from your friend since you left?”