The Rules

“You let me talk,” I said on the stairs.

„Mă lași pe mine să vorbesc”, am spus pe scări.

We were on the second floor of a grey council building near the station, climbing to the licensing office on the third, and I was carrying my father’s folder. It was a plastic bag from his own shop with every paper about the market inside it, in no order at all, including the form he had signed on Friday night, which I meant to make as harmless as a piece of paper can be.

Eram la etajul al doilea al unei clădiri cenușii a primăriei, lângă gară, urcând spre biroul de autorizări de la etajul al treilea, și căram dosarul tatălui meu. Era o pungă de plastic de la propriul lui magazin, plină cu toate hârtiile despre târg, complet vraiște, inclusiv formularul pe care îl semnase vineri seară și pe care voiam să-l fac cât mai inofensiv posibil pentru o bucată de hârtie.

“You always talk,” he said. “Since you were two.”

„Tu vorbești mereu”, a spus el. „De când aveai doi ani.”

The officer who met us at the top was younger than I had expected. She was perhaps thirty-three, with honey-coloured hair falling out of a bun and thin gold glasses, and she held a clipboard against her chest like a shield. A council lanyard hung round her neck. On it was a photograph of her looking surprised, and her name: Hannah Clarke.

Funcționara care ne-a întâmpinat sus era mai tânără decât mă așteptam. Avea vreo treizeci și trei de ani, părul de culoarea mierii îi ieșea dintr-un coc, purta ochelari subțiri, aurii, și ținea o mapă cu clips la piept ca pe un scut. La gât îi atârna un ecuson al primăriei. Pe el era o fotografie cu ea privind surprinsă și numele ei: Hannah Clarke.

“Mr Yousef,” she said to my father, and shook his hand warmly. Then she looked at me. “And Mr Yousef.”

„Domnule Yousef”, i-a spus ea tatălui meu și i-a strâns mâna cu căldură. Apoi s-a uitat la mine. „Și domnule Yousef.”

“Karim. I’m his son. I’m also a lawyer, I’m afraid.”

„Karim. Sunt fiul lui. Și sunt și avocat, mă tem.”

“Everybody’s afraid of something,” she said. “Come in.”

„Fiecăruia îi e teamă de ceva”, a spus ea. „Intrați.”

Her office was small and very tidy. There was one window, which looked at the window of the office opposite, and one plant, which was dying. On the wall hung a framed poster of the St Nicholas Christmas market from 1986, with the carousel lit up and children in woolly hats. She saw me looking at it.

Biroul ei era mic și foarte ordonat. Avea o singură fereastră, care dădea spre fereastra biroului de vizavi, și o singură plantă, care se usca. Pe perete era agățat un afiș înrămat al târgului de Crăciun Sfântul Nicolae din 1986, cu caruselul luminat și copii cu căciuli de lână. A văzut că mă uitam la el.

“My mother’s,” she said. “I grew up two streets from the square. Sit down, please.”

„Al mamei mele”, a spus ea. „Am crescut la două străzi de piață. Luați loc, vă rog.”

I didn’t sit down for long. I had read the council’s rules on Saturday night and again on Sunday. On Sunday Father Tom lit the first candle of Advent in a church full of coats, and afterwards my father and I had lunch and discussed the weather in four different ways. I had found three weaknesses in the new rule, and I began with the biggest.

N-am stat jos prea mult. Citisem regulile primăriei sâmbătă seară și din nou duminică. Duminică, părintele Tom a aprins prima lumânare de Advent într-o biserică plină de paltoane, iar după aceea eu și tatăl meu am luat prânzul și am comentat vremea în patru feluri diferite. Găsisem trei puncte slabe în noua regulă și am început cu cel mai mare.

“This responsibility form,” I said, “was introduced after Mr Brandt’s accident. It was never consulted on. It isn’t in the published policy. It should have been approved by the licensing committee, and as far as I can see it wasn’t. Legally it’s on very thin ice.”

„Acest formular de răspundere”, am spus eu, „a fost introdus după accidentul domnului Brandt. Nu a fost supus niciunei consultări. Nu apare în regulamentul publicat. Ar fi trebuit aprobat de comisia de autorizare și, din câte văd, nu a fost. Din punct de vedere legal, stă pe o gheață foarte subțire.”

“It was approved by the head of licensing, under his emergency powers,” said Hannah Clarke. “Paragraph twelve of the scheme of delegation. Page forty.”

„A fost aprobat de șeful serviciului de autorizări, în baza atribuțiilor sale de urgență”, a spus Hannah Clarke. „Paragraful doisprezece din schema de delegare. Pagina patruzeci.”

“Emergency powers are for emergencies.”

„Atribuțiile de urgență sunt pentru situații de urgență.”

“A market of thirty unsafe huts on a public square, with a carousel and an open fire, in December. Our legal team thought that qualified.”

„Un târg cu treizeci de căsuțe nesigure într-o piață publică, cu un carusel și un foc deschis, în decembrie. Echipa noastră juridică a considerat că se încadrează.”