Dintele care se mișcă

1

1

Paul are șase ani. El are un dinte care se mișcă. Dintele este în față, sus, la mijloc.

Paul is six. He has a wobbly tooth. The tooth is at the front, at the top, in the middle.

Paul mișcă dintele cu limba. Dintele merge în față. Paul mișcă din nou. Dintele merge în spate. Dar el nu cade.

Paul wiggles it with his tongue. The tooth moves forward. Paul wiggles it again. The tooth moves back. But it won’t come out.

La școală, Lisa are un spațiu gol. Jonas are două spații goale. Și Ali are chiar trei spații goale. Doar Paul nu are încă niciun spațiu gol.

At school Lisa has a gap. Jonas has two gaps. And Ali even has three gaps. Only Paul has no gap yet.

„Zâna Măseluță vine la Ali”, spune Lisa. „În fiecare noapte. Ali este bogat.”

“The tooth fairy comes to Ali,” says Lisa. “Every night. Ali is rich.”

Paul vrea și el un spațiu gol. Și el vrea și Zâna Măseluță.

Paul wants a gap too. And he wants the tooth fairy too.

Acasă, o întreabă pe mama. „Mamă, cum iese dintele afară?”

At home he asks Mum. “Mum, how does the tooth come out?”

„Mănâncă un măr”, spune mama. „Un măr mare și tare.”

“Eat an apple,” says Mum. “A big, hard apple.”

Paul mănâncă un măr. El mușcă tare. Dintele se mișcă. Dar el rămâne acolo. Paul mănâncă încă un măr. Și încă unul. Acum Paul are dureri de burtă. Dar dintele este tot acolo.

Paul eats an apple. He bites hard. The tooth wobbles. But it stays in. Paul eats another apple. And another one. Now Paul has a tummy ache. But the tooth is still there.

Apoi vine tata acasă. „Eu am un plan”, spune el. El aduce o sfoară. „Noi legăm sfoara de dinte. Și legăm sfoara de ușă. Apoi eu închid ușa. Bum! Și dintele este afară.”

Then Dad comes home. “I have a plan,” he says. He fetches a piece of string. “We tie the string to the tooth. And we tie the string to the door. Then I shut the door. Bang! And the tooth is out.”

Paul se uită la sfoară. El se uită la ușă. El se uită la tata. „Nu, mulțumesc”, spune Paul. El fuge repede în camera lui.

Paul looks at the string. He looks at the door. He looks at Dad. “No, thank you,” says Paul. He runs quickly to his room.