Du-te, atunci

Ben nu a plecat în seara aceea. Era supărat pe mine și avea tot dreptul, dar Edith avea nevoie de el, iar Ben face ce are nevoie Edith. S-a așezat la loc și a luat tocul. Nu s-a uitat la mine.

Ben didn’t leave that night. He was angry with me, and he had every right to be, but Edith needed him, and Ben does what Edith needs. He sat down again and picked up the pen. He didn’t look at me.

— Amara, a spus Edith. Trebuie să răspundem mai întâi Amarei. Încă nu știu ce să spun.

“Amara,” said Edith. “We must answer Amara first. I still don’t know what to say.”

M-am ridicat. — Dați-mi o oră, am spus.

I stood up. “Give me an hour,” I said.

Am fugit peste piață până la magazin. Tata era în spatele tejghelei și rezolva integrama din ziarul de seară, cu ochelarii pe nas. Magazinul era gol.

I ran across the square to the shop. My father was behind the counter, doing the crossword in the evening paper, with his glasses on his nose. The shop was empty.

— Baba, am spus. Am nevoie de ajutorul tău.

“Baba,” I said. “I need your help.”

Și-a lăsat tocul jos. În cinci ani nu-i spusesem niciodată cuvintele acestea. Cred că nu i le spusesem nici în zece.

He put down his pen. In five years I had never said those words to him. I don’t think I had said them in ten.

— Amara Mensah, am spus. O fetiță de nouă ani, care a venit de curând aici. Tatăl ei e în spital, cu spatele rupt. Știi ceva despre ea? Orice?

“Amara Mensah,” I said. “A little girl, nine, who came here recently. Her father is in hospital with a broken back. Do you know anything about her? Anything at all?”

M-a privit un timp lung. Nu m-a întrebat de ce vreau să știu. Cred că știa deja pe unde umblasem în fiecare seară.

He looked at me for a long moment. He didn’t ask why I wanted to know. I think he already knew where I had been every evening.

— Locuiește cu mătușa ei, deasupra spălătoriei, a spus el. În piesa copiilor este păstor. Învățătoarea, Clara Novak, cumpără de la noi dulciurile pentru copii, în fiecare joi. Săptămâna trecută mi-a spus ceva. Și-a scos ochelarii. Vrea ca, în Ajunul Crăciunului, după piesă, copiii să meargă la spital și să cânte pentru bolnavi. În costume. Întreabă spitalul și preotul.

“She lives with her aunt above the launderette,” he said. “She is a shepherd in the children’s play. The teacher, Clara Novak, buys the sweets for the children here, every Thursday. Last week she told me something.” He took his glasses off. “She wants the children to go to the hospital on Christmas Eve, after the play, and sing for the patients. In their costumes. She is asking the hospital and the priest.”

L-am sărutat pe obraz, peste tejghea. Apoi nu am fugit înapoi la Edith. Am fugit mai întâi la școală, unde luminile erau încă aprinse, și am găsit-o pe Clara Novak singură în clasă, tăind stele din hârtie.

I kissed him on the cheek, across the counter. Then I didn’t run back to Edith. I ran to the school first, where the lights were still on, and found Clara Novak alone in her classroom, cutting out paper stars.

Nu s-a bucurat să vadă o jurnalistă. Mi-a spus că piesa despre Nașterea Domnului e deja un coșmar, că spitalul nu a spus încă da, că Father Tom nu a întrebat episcopul și că patruzeci de copii în costume, prin zăpadă, e un coșmar. Eu i-am spus că cineva din piață și-ar dori foarte mult să se întâmple. Nu am spus cine. Am spus că dimineață voi suna eu însămi la spital și că voi sta cu copiii în zăpadă dacă mai are nevoie de un adult. M-a privit mult timp, apoi a spus că va încerca.

She was not pleased to see a journalist. She told me that the nativity play was already a nightmare, that the hospital hadn’t said yes, that Father Tom hadn’t asked the bishop, and that forty children in costumes in the snow was a nightmare. I told her that someone on the square would very much like it to happen. I didn’t say who. I said I would phone the hospital myself in the morning and stand with the children in the snow if she needed another adult. She looked at me for a long time, and then she said she would try.

Apoi am fugit înapoi la Edith.

Then I ran back to Edith.

Edith m-a ascultat. Apoi a închis ochii și a tăcut mult timp, iar Ben a așteptat cu tocul deasupra hârtiei.

Edith listened. Then she closed her eyes and was quiet for a long time, and Ben waited with the pen above the paper.

— Dragă Amara, a spus ea într-un târziu. Îți mulțumesc pentru scrisoare. A fost o scrisoare curajoasă. Nu pot să-l aduc pe tatăl tău acasă de Crăciun. Spatele lui are nevoie de timp, iar doctorii care îl îngrijesc sunt înțelepți. Dar ascultă-mă bine. Dacă tatăl tău nu poate veni la Crăciun, atunci în Ajunul Crăciunului Crăciunul va veni la el. Privește și vei vedea. Cu drag, N.

“Dear Amara,” she said at last. “Thank you for your letter. It was a brave letter to write. I cannot bring your father home for Christmas. His back needs time, and the doctors who look after him are wise. But listen to me carefully. If your father cannot come to Christmas, then on Christmas Eve, Christmas will come to him. Watch, and you will see. With love, N.”