The First Customer

“From the bakery,” Ana says. “From the back step. In the morning, the bread isn’t there. Only the bag. Like this.”

„De la bakery”, spune Ana. „De pe treapta din spate. Dimineața, pâinea nu este acolo. Doar punga. Așa.”

Priya picks up the paper square. She looks at it. Then she puts it in Ana’s hand and closes Ana’s fingers on it.

Priya ia pătratul de hârtie. Se uită la el. Apoi îl pune în mâna Anei și închide degetele Anei peste el.

“Keep it in your pocket, my dear,” she says. “And don’t show it to Walter. Please.”

„Păstrează-l în buzunar, draga mea”, spune ea. „Și nu i-l arăta lui Walter. Te rog.”

“Why? Who takes the bread? Do you know?”

„De ce? Cine ia pâinea? Știi?”

Priya smiles again, but it is not a real smile. “Your cake, Ana. Don’t forget your cake.” And she starts to talk about the weather.

Priya zâmbește din nou, dar nu este un zâmbet adevărat. „Prăjitura ta, Ana. Nu uita prăjitura.” Și începe să vorbească despre vreme.

That night, at three o’clock, Ana is in the bakery again. The bag is on the back step again. Walter doesn’t talk about it. Ana doesn’t ask.

În noaptea aceea, la ora trei, Ana este din nou în bakery. Punga este din nou pe treapta din spate. Walter nu vorbește despre ea. Ana nu întreabă.

At twenty to five, Walter says, “Today you sell. I’m busy with the oven. Rolls are one pound fifty. Coffee is one pound eighty. Tea is one pound twenty. The prices are on the wall.”

La cinci fără douăzeci, Walter spune: „Azi vinzi tu. Eu am treabă cu cuptorul. Chiflele sunt o liră și cincizeci. Cafeaua este o liră și optzeci. Ceaiul este o liră și douăzeci. Prețurile sunt pe perete.”

“I sell? Alone?”

„Eu vând? Singură?”

“Alone. You can count, can’t you?”

„Singură. Știi să numeri, nu-i așa?”

At ten to five, a big green bus stops outside. On the front of the bus, there is a number: N7. The driver gets off. He comes into the shop. The bell over the door rings.

La cinci fără zece, un autobuz mare și verde se oprește afară. În fața autobuzului este un număr: N7. Șoferul coboară. El intră în magazin. Clopoțelul de deasupra ușii sună.

He is tall, with a short beard and a woolly hat. He has a yellow jacket. “Good morning!” he says. Then he stops. “You’re not Walter.”

Este înalt, cu o barbă scurtă și o căciulă de lână. Are o jachetă galbenă. „Bună dimineața!”, spune el. Apoi se oprește. „Nu ești Walter.”

“No. I’m Ana. I’m the new night baker.”

„Nu. Sunt Ana. Sunt noua brutăreasă de noapte.”

“Good! Walter isn’t nice at five in the morning,” he says, and he laughs. “I’m Daniel. I drive the night bus. Every morning, I want two cheese rolls and a coffee. Every morning, the same.”

„Bine! Walter nu este drăguț la cinci dimineața”, spune el și râde. „Sunt Daniel. Eu conduc autobuzul de noapte. În fiecare dimineață, vreau două chifle cu brânză și o cafea. În fiecare dimineață, la fel.”

Ana puts two cheese rolls in a bag. She makes the coffee. Her hands are slow. She looks at the prices on the wall.

Ana pune două chifle cu brânză într-o pungă. Ea face cafeaua. Mâinile ei sunt lente. Se uită la prețurile de pe perete.