Minunatul Vrăjitor din Oz

Ciclonul

The Cyclone

Dorothy a locuit pe marea prerie din Kansas, cu unchiul Henry și mătușa Em. Unchiul Henry era fermier, iar casa lor mică avea o singură cameră.

Dorothy lived on the great Kansas prairie with Uncle Henry and Aunt Em. Uncle Henry was a farmer, and their small house had only one room.

Un ciclon putea să strice orice casă, așa că familia avea nevoie de un loc unde să se ascundă. În mijlocul podelei era o trapă. Sub ea, o scară a coborât într-o pivniță mică și întunecoasă.

A cyclone could break any house, so the family needed somewhere to hide. There was a trap door in the middle of the floor. Under it, a ladder went down into a small, dark cellar.

Când Dorothy a stat în ușă, a văzut numai prerie plată și cenușie. Nu era niciun copac și nicio altă casă. Soarele și ploaia au făcut cenușii pământul, iarba înaltă și chiar casa.

When Dorothy stood in the doorway, she saw only the flat gray prairie. There was not one tree and not one other house. The sun and rain turned the land, the long grass and even the house gray.

Când mătușa Em a venit prima dată la fermă, era o soție tânără și frumoasă. Soarele i-a luat lumina din ochi și roșul din buze. Acum era cenușie și slabă și nu a zâmbit niciodată.

When Aunt Em first came to the farm, she was a young, pretty wife. The sun took the light from her eyes and the red from her lips. Now she was gray and thin, and she never smiled.

Dorothy nu avea nici mamă, nici tată, așa că a venit să locuiască la mătușa ei. La început, râsul lui Dorothy a speriat-o pe mătușa Em. A țipat și și-a pus mâna pe inimă de fiecare dată când l-a auzit.

Dorothy had no mother or father, so she came to live with her aunt. At first Dorothy’s laugh scared Aunt Em. She screamed and put a hand on her heart each time she heard it.

„Ce e de râs, copilă?” a întrebat mătușa Em și acum.

“What is there to laugh at, child?” Aunt Em still asked.

Unchiul Henry nu a râs niciodată. A muncit din greu de dimineață până seara și aproape nu a vorbit. Și el era cenușiu, de la barba lungă până la ghetele aspre.

Uncle Henry never laughed. He worked hard from morning to night, and he almost never spoke. He was gray too, from his long beard to his rough boots.

Toto a fost cel care a făcut-o pe Dorothy să râdă și el a ferit-o să nu devină și ea cenușie. Era un cățeluș negru, cu păr lung și moale și cu un năsuc caraghios. S-a jucat toată ziua, iar Dorothy l-a iubit foarte mult.

It was Toto who made Dorothy laugh, and he saved her from turning gray too. He was a little black dog with long soft hair and a funny little nose. He played all day long, and Dorothy loved him very much.

Dar astăzi nu s-au jucat. Unchiul Henry a stat pe prag și a părut îngrijorat. Cerul era și mai cenușiu decât de obicei.

But today they were not playing. Uncle Henry sat on the doorstep and looked worried. The sky was even grayer than usual.

Dorothy a stat în ușă, cu Toto în brațe. Mătușa Em a spălat vasele.

Dorothy stood in the door with Toto in her arms. Aunt Em was washing the dishes.

„Va ploua, unchiule Henry?” a întrebat Dorothy.

“Will it rain, Uncle Henry?” Dorothy asked.

Unchiul Henry nu a răspuns.

Uncle Henry did not answer.

Un strigăt jos de vânt a venit din îndepărtatul nord și iarba s-a plecat în valuri. Apoi un sunet ascuțit a venit dinspre sud și iarba s-a mișcat și acolo.

A low cry of wind came from the far north, and the grass bent in waves. Then a sharp sound came from the south, and the grass moved there too.