Treizeci de zile, fără bani

Pariul

The bet

Jonas locuiește în Berlin. Are douăzeci și nouă de ani. Lucrează într-un magazin de telefoane.

Jonas lives in Berlin. He is twenty-nine. He works in a phone shop.

Lui Jonas îi plac banii. Dar banilor nu le place de Jonas. Banii pleacă foarte repede.

Jonas likes money. But money does not like Jonas. It goes away very fast.

În fiecare dimineață, cumpără o cafea cu patru euro. În fiecare zi la prânz, cumpără un burger. În fiecare seară, cumpără o pizza de pe telefon.

Every morning, he buys a coffee for four euros. Every day at lunch, he buys a burger. Every evening, he buys a pizza on his phone.

Și noaptea cumpără lucruri de pe internet. Șosete cu pisici pe ele. O lampă în formă de banană.

And at night, he buys things on the internet. Socks with cats on them. A lamp in the shape of a banana.

Mia este colega lui de apartament. Ea are camera de lângă camera lui. Bucătăria și baia sunt pentru amândoi.

Mia is his flatmate. She has the room next to his. The kitchen and the bathroom are for both of them.

Luni dimineața, la ușă este o cutie mare. Mia se uită la ea.

On Monday morning, there is a big box at the door. Mia looks at it.

„Jonas! Ce este asta?”

“Jonas! What is this?”

„O lampă”, spune Jonas. „Este o banană.”

“A lamp,” says Jonas. “It is a banana.”

„O lampă banană?”

“A banana lamp?”

„Este foarte frumoasă. Este galbenă.”

“It is very nice. It is yellow.”

Mia deschide frigiderul. Nu este nimic în el. Doar o lămâie foarte veche.

Mia opens the fridge. There is nothing in it. Only a very old lemon.

„Jonas, unde sunt banii tăi? Este ziua de cinci a lunii. Și frigiderul este gol.”

“Jonas, where is your money? It is the fifth of the month. And the fridge is empty.”

„Banii mei sunt în cafeaua mea. Și în pizza mea. Și în banana mea.”

“My money is in my coffee. And in my pizza. And in my banana.”