Un colind de Crăciun

Bătrânul Marley

Old Marley

Marley era mort. Trebuie să începem cu asta și nu există nicio îndoială. După înmormântare, patru bărbați și-au scris numele în cartea bisericii. Unul dintre ei era Scrooge, iar fiecare om de afaceri din Londra avea încredere în numele acesta.

Marley was dead. We must begin with that, and there is no doubt about it. After the funeral, four men wrote their names in the church book. One of them was Scrooge, and every businessman in London trusted that name.

Așadar, bătrânul Marley era mort de-a binelea, ca un cui de ușă. Dar stai! Eu nu știu de fapt ce e așa de mort la un cui dintr-o ușă. Pentru mine, un cui dintr-un sicriu e mult mai mort.

So old Marley was as dead as a door-nail. But wait! I don’t really know what is so dead about a nail in a door. For me, a nail in a coffin is much deader.

Dar bunicii noștri au spus așa, și dacă eu schimb cuvintele lor, țara se va prăbuși. Așa că spun din nou: Marley era mort ca un cui de ușă.

But our grandfathers said it, and if I change their words, the country will fall. So I say it again: Marley was as dead as a door-nail.

Știa Scrooge asta? Bineînțeles că știa. Cei doi bărbați au fost asociați mai mulți ani decât pot eu să număr. Scrooge a luat toți banii lui Marley și a fost singurul prieten al lui Marley.

Did Scrooge know this? Of course he did. The two men were partners for more years than I can count. Scrooge got all of Marley’s money, and he was Marley’s only friend.

Tot el a fost singura persoană de la înmormântare care a simțit părere de rău, și nici el nu a simțit prea multă. A făcut chiar și o afacere bună în aceeași zi.

He was also the only person at the funeral who felt sorry, and he did not feel very sorry. He even did some good business on the same day.

Trebuie să spun încă o dată: Marley era mort. Dacă nu crezi asta, din povestea mea nu poate ieși nimic minunat. Gândește-te la piesa Hamlet. Știm că tatăl lui Hamlet este mort înainte să înceapă piesa, de aceea plimbarea lui noaptea ne sperie.

I must say it one more time: Marley was dead. If you don’t believe that, nothing wonderful can come from my story. Think of the play Hamlet. We know that Hamlet’s father is dead before the play begins, so his walk at night frightens us.

Dacă e viu, este doar un domn bătrân care a ieșit în vântul rece.

If he is alive, he is only an old gentleman who went out in the cold wind.

Scrooge nu a șters niciodată numele lui Marley. Ani mai târziu, numele era tot acolo, deasupra ușii biroului: Scrooge și Marley. Oamenii noi din afaceri i-au spus uneori Scrooge și alteori Marley. El a răspuns de fiecare dată, pentru că nu i-a păsat.

Scrooge never painted over Marley’s name. Years later it was still there above the office door: Scrooge and Marley. New people in the business sometimes called him Scrooge and sometimes Marley. He answered them every time, because he did not care.

Oh, era un avar bătrân și aspru, acel Scrooge! Era zgârcit și lacom și a ținut strâns fiecare monedă. Nimeni nu l-a văzut vreodată generos și și-a păstrat toate secretele pentru el.

Oh, he was a hard old miser, that Scrooge! He was mean and greedy, and he held on tightly to every coin. Nobody ever saw him be generous, and he kept all his secrets to himself.

Nasul lui era subțire și ascuțit, ochii lui erau roșii, iar buzele lui subțiri erau albastre. Părul și sprâncenele lui erau albe, iar vocea lui era aspră și neplăcută. Biroul lui era rece chiar și în cele mai calde zile de vară și nu era mai cald de Crăciun.

His nose was thin and pointed, his eyes were red, and his thin lips were blue. His hair and eyebrows were white, and his voice was hard and unpleasant. His office was cold in the hottest days of summer, and it was no warmer at Christmas.

Vremea caldă nu l-a încălzit pe Scrooge, iar iarna nu l-a făcut mai rece. Ploaia nu a ascultat când oamenii i-au cerut să se oprească, iar Scrooge a ascultat și mai puțin.

Hot weather did not warm Scrooge, and winter did not make him any colder. The rain did not listen when people asked it to stop, and Scrooge listened even less.

Nimeni nu l-a oprit vreodată pe stradă să-i spună: „Dragă Scrooge, ce mai faci? Când vii pe la mine?” Oamenii săraci nu i-au cerut niciodată o monedă. Copiii nu l-au întrebat niciodată cât e ceasul și nimeni nu l-a întrebat niciodată drumul.

Nobody ever stopped him in the street to say, “My dear Scrooge, how are you? When will you come to see me?” Poor people never asked him for a coin. Children never asked him the time, and nobody ever asked him the way.

Până și câinii orbilor l-au cunoscut. Când l-au văzut venind, și-au tras stăpânii într-o poartă. Apoi au dat din coadă și parcă au spus: „Mai bine fără ochi decât cu ochi răi, stăpâne!”

Even the dogs of blind men knew him. When they saw him coming, they pulled their owners into a doorway. Then they wagged their tails and seemed to say, “It’s better to have no eyes than bad eyes, master!”