Dr Jekyll și Mr Hyde

Povestea ușii

The Story of the Door

Domnul Utterson era avocat: îi ajuta pe oameni cu legea și păstra documentele lor importante. Era înalt și slab, cu o față aspră și serioasă. Aproape niciodată nu zâmbea și nu vorbea mult. Dar oamenii îl plăceau oricum.

Mr Utterson was a lawyer: he helped people with the law and kept their important papers. He was tall and thin, with a hard, serious face. He almost never smiled, and he did not talk much. But people liked him all the same.

Cu prietenii, după o cină bună, ochii lui deveneau calzi și blânzi. Nu arăta niciodată această căldură prin cuvinte. O arăta prin lucrurile pe care le făcea. Era strict cu el însuși și ducea o viață liniștită și simplă. Dar nu era niciodată strict cu alți oameni.

With friends, after a good dinner, his eyes became warm and kind. He never showed this warmth in his words. He showed it in the things he did. He was strict with himself and lived a quiet, simple life. But he was never strict with other people.

Când prietenii lui făceau ceva greșit, domnul Utterson nu îi judeca. Încerca să îi ajute. „Fratele meu poate să meargă la naiba în felul lui”, spunea el des. Voia să spună: nu îl opresc și nu îl învinuiesc. Așa că era adesea ultimul prieten bun din viața unui om aflat la ananghie. Acei oameni puteau mereu să îl viziteze, iar el îi trata la fel ca înainte.

When his friends did something wrong, Mr Utterson did not judge them. He tried to help them. “My brother can go to the devil in his own way,” he often said. He meant: I don’t stop him, and I don’t blame him. So he was often the last good friend in the life of a man in trouble. Those men could always visit him, and he treated them the same as before.

Prietenii lui erau oameni din propria familie sau oameni pe care îi cunoștea de mult timp. Unul dintre ei era domnul Richard Enfield, un văr mai tânăr. Enfield era bine cunoscut în Londra, un om plin de viață care mergea la multe petreceri.

His friends were people from his own family or people he knew from long ago. One of them was Mr Richard Enfield, a younger cousin. Enfield was well known in London, a lively man who went to many parties.

Mulți oameni se întrebau despre acești doi bărbați. Ce aveau în comun? Despre ce vorbeau? În fiecare duminică mergeau împreună la o plimbare lungă. Oamenii care îi întâlneau pe aceste plimbări spuneau același lucru: „Nu scot o vorbă și par plictisiți”. Când un prieten venea cu ei, cei doi bărbați păreau fericiți să vadă pe cineva nou.

Many people wondered about these two men. What did they have in common? What did they talk about? Every Sunday they went for a long walk together. People who met them on these walks said the same thing: “They don’t say a word, and they look bored.” When a friend came along, the two men seemed happy to see somebody new.

Dar Utterson și Enfield își iubeau plimbările de duminică. Pentru amândoi, plimbarea era cea mai bună parte a săptămânii. Spuneau nu petrecerilor pentru ea, și chiar și muncii.

But Utterson and Enfield loved their Sunday walks. For both of them, the walk was the best part of the week. They said no to parties for it, and even to work.

Într-o duminică, plimbarea lor i-a dus pe o stradă lăturalnică într-o parte aglomerată a Londrei. Era o stradă mică, dar făcea afaceri bune în timpul săptămânii. Magazinele aveau vopsea proaspătă și ferestre strălucitoare, iar totul era curat. Chiar și într-o duminică liniștită, strada arăta luminoasă și fericită pe lângă străzile întunecate și murdare din jur.

One Sunday their walk took them down a side street in a busy part of London. It was a small street, but it did good business in the week. The shops had fresh paint and shining windows, and everything was clean. Even on a quiet Sunday, the street looked bright and happy next to the dark, dirty streets around it.

Aproape de un colț, era o deschidere în șirul de case. Era intrarea într-o curte, un spațiu mic și pătrat între clădiri. Chiar acolo stătea o clădire ciudată și întunecată. Era înaltă de două etaje și nu avea ferestre spre stradă. Era doar o ușă jos, iar deasupra ei un perete fără nicio fereastră.

Near one corner, there was an opening in the line of houses. It was the entrance to a court, a small square space between buildings. Just there stood a strange, dark building. It was two floors high, and it had no windows on the street. There was only a door below, and above it a wall with no windows at all.

Ușa nu avea sonerie și nimic cu care să bați. Vopseaua ei era veche și stricată, și era murdară. Oameni săraci fără casă stăteau în fața ei și își aprindeau chibriturile pe ea. Copiii se jucau pe trepte, iar școlarii tăiau lemnul cu cuțitele lor. Timp de mulți ani, nimeni nu a ieșit să trimită acești vizitatori la plimbare sau să repare ușa.

The door had no bell and nothing to knock with. Its paint was old and broken, and it was dirty. Poor men without a home sat in front of it and lit their matches on it. Children played on the steps, and schoolboys cut the wood with their knives. For many years nobody came out to send these visitors away or to repair the door.