Întrebarea pe care nu am pus-o niciodată

1

1

Numele meu este Nora Berg. De opt luni locuiesc singură pe stația Ares. Stația se află pe Marte, într-o vale roșie și goală.

My name is Nora Berg. For eight months I have lived alone on Ares Station. The station stands on Mars, in a red, empty valley.

Sunt geologă. În fiecare zi adun pietre și le analizez. Un mic robot mă ajută. El se numește Kiko. El poate să care, să măsoare și să fotografieze. Să vorbească nu poate.

I am a geologist. Every day I collect stones and examine them. A small robot helps me. His name is Kiko. He can carry, measure and take photos. He can’t talk.

Stația nu este mare. Ea are o bucătărie, un laborator, un dormitor mic și o fereastră. Prin fereastră văd munți roșii și un cer roz. Seara, soarele este albastru. Asta mi se pare încă ciudat.

The station isn’t big. It has a kitchen, a lab, a small bedroom and one window. Through the window I see red mountains and a pink sky. In the evening the sun is blue. I still find that strange.

Cu Pământul vorbesc prin radio. Dar aceasta nu este o conversație normală. Un mesaj de pe Marte către Pământ durează aproximativ douăzeci de minute. Răspunsul durează încă douăzeci de minute.

I talk to Earth by radio. But it isn’t a normal conversation. A message from Mars to Earth takes about twenty minutes. The answer takes another twenty minutes.

Așa că îmi scriu întrebările dimineața. La prânz vin răspunsurile. Așa este viața mea aici: întreb, aștept, citesc.

So I write my questions in the morning. At noon the answers come. That is my life here: I ask, I wait, I read.