Patruzeci și opt

Ultima zi

The last day

Min-jun era mecanic la o fabrică de piese auto din Seul. Avea patruzeci și opt de ani. El repara mașinile de acolo.

Min-jun was a mechanic at a car-parts factory in Seoul. He was forty-eight years old. He fixed the machines there.

În ultima vineri din martie, șeful i-a chemat pe muncitori în sala mare.

On the last Friday in March, the boss called the workers into the big hall.

Unii muncitori s-au uitat la podea. O femeie a început să plângă. Min-jun a stat în spate și a ascultat.

Some workers looked at the floor. One woman started to cry. Min-jun stood at the back and listened.

„Îmi pare rău”, a spus șeful. „Compania închide fabrica. Azi este ultima noastră zi.”

“I’m sorry,” said the boss. “The company is closing the factory. Today is our last day.”

Nimeni nu a spus nimic. Apoi prietenul lui Min-jun de la linia următoare a ridicat mâna.

Nobody said anything. Then Min-jun’s friend from the next line put up his hand.

„Cum rămâne cu banii noștri?”, a întrebat el.

“What about our money?” he asked.

„Veți primi salariul pe două luni. Și o scrisoare de la mine. Îmi pare foarte rău. Sunteți cu toții muncitori buni.”

“You’ll get two months’ pay. And a letter from me. I’m very sorry. You are all good workers.”

După întâlnire, Min-jun s-a întors la mașina lui. Era numărul șapte, o mașină mare și gri pentru uși de mașină.

After the meeting, Min-jun went back to his machine. It was number seven, a big grey machine for car doors.

A început la fabrică în 2004. A lucrat aici timp de douăzeci și doi de ani. În fiecare zi, a venit la ora șapte și a plecat la ora cinci.

He started at the factory in 2004. He worked here for twenty-two years. Every day, he came at seven and left at five.

Știa fiecare mașină după sunetul ei. O mașină bună avea un sunet bun. O mașină stricată avea un sunet diferit.

He knew every machine by its sound. A good machine had a good sound. A sick machine had a different sound.

Prietenul lui a venit și a stat lângă el. „Ce ai de gând să faci, Min-jun?”

His friend came and stood next to him. “What are you going to do, Min-jun?”

„Nu știu. Nu am căutat niciodată un loc de muncă. Am venit aici la douăzeci și șase de ani.”

“I don’t know. I’ve never looked for a job. I came here at twenty-six.”

„Și eu. Cine vrea un mecanic bătrân? Acum totul este pe calculator.”

“Me too. Who wants an old mechanic? Everything is computers now.”