Doamna Berg

Este ora nouă seara. Nu sunt mașini.

It is nine o’clock at night. There are no cars.

Nina stă în picioare lângă râu.

Nina stands by the river.

Acesta este hotelul. Este mic. Are o ușă albă.

This is the hotel. It is small. It has a white door.

Nu este albastră. Ea intră cu Max și cu geanta.

It is not blue. She goes in with Max and the bag.

O femeie stă în picioare în spatele unui birou și se uită la un calculator.

A woman stands behind a desk, looking at a computer.

Ea nu ridică ochii.

She doesn’t look up.

„Bună seara”, spune ea. „Care este numele tău, te rog?”

“Good evening,” she says. “Your name, please?”

„Nina.”

“Nina.”

„Nu este nicio Nina. Eu sunt doamna Berg. Ai o rezervare?”

“There is no Nina. I am Mrs Berg. Do you have a booking?”

„Nu”, spune Nina. „Eu am o cheie.”

“No,” Nina says. “I have a key.”

Ea pune cheia pe birou.

She puts the key on the desk.

Doamna Berg se uită la ea mult timp. Fața ei nu face nimic.

Mrs Berg looks at it for a long time. Her face does nothing.

„Asta nu este una dintre cheile mele”, spune ea.

“That is not one of my keys,” she says.

„Este pentru o ușă albastră. Este o ușă albastră aici?”

“It is for a blue door. Is there a blue door here?”