Ali Baba and the Forty Thieves

In a town in Persia there dwelt two brothers, one named Cassim, the other Ali Baba. Cassim was married to a rich wife and lived in plenty, while Ali Baba had to maintain his wife and children by cutting wood in a neighboring forest and selling it in the town. One day, when Ali Baba was in the forest, he saw a troop of men on horseback, coming toward him in a cloud of dust. He was afraid they were robbers, and climbed into a tree for safety. When they came up to him and dismounted, he counted forty of them. They unbridled their horses and tied them to trees. The finest man among them, whom Ali Baba took to be their captain, went a little way among some bushes, and said: “Open, Sesame!” so plainly that Ali Baba heard him. A door opened in the rocks, and having made the troop go in, he followed them, and the door shut again of itself. They stayed some time inside, and Ali Baba, fearing they might come out and catch him, was forced to sit patiently in the tree. At last the door opened again, and the Forty Thieves came out. As the Captain went in last he came out first, and made them all pass by him; he then closed the door, saying: “Shut, Sesame!” Every man bridled his horse and mounted, the Captain put himself at their head, and they returned as they came.

Într-un oraș din Persia trăiau doi frați, unul pe nume Cassim, celălalt Ali Baba. Cassim era căsătorit cu o femeie bogată și trăia în belșug, în timp ce Ali Baba trebuia să-și întrețină soția și copiii tăind lemne într-o pădure din apropiere și vânzându-le în oraș. Într-o zi, când Ali Baba se afla în pădure, văzu o ceată de bărbați călări, venind spre el într-un nor de praf. Se temu că erau tâlhari și se urcă într-un copac pentru a fi în siguranță. Când aceștia se apropiară de el și descălecară, numără patruzeci dintre ei. Își descăpățânară caii și îi legară de copaci. Cel mai chipeș bărbat dintre ei, pe care Ali Baba îl socoti drept căpitanul lor, merse puțin printre niște tufe și spuse: „Sesam, deschide-te!” atât de lămurit încât Ali Baba îl auzi. O ușă se deschise în stâncă și, după ce puse ceata să intre, îi urmă, iar ușa se închise din nou de la sine. Rămaseră ceva vreme înăuntru, iar Ali Baba, temându-se că ar putea ieși și l-ar putea prinde, fu nevoit să stea cu răbdare în copac. În cele din urmă ușa se deschise din nou și cei Patruzeci de Hoți ieșiră. Deoarece Căpitanul intrase ultimul, el ieși primul și îi puse pe toți să treacă pe lângă el; apoi închise ușa, spunând: „Sesam, închide-te!”. Fiecare om își înfrână calul și încălecă, Căpitanul se așeză în fruntea lor și se întoarseră așa cum veniseră.

Then Ali Baba climbed down and went to the door concealed among the bushes, and said: “Open, Sesame!” and it flew open. Ali Baba, who expected a dull, dismal place, was greatly surprised to find it large and well lighted, hollowed by the hand of man in the form of a vault, which received the light from an opening in the ceiling. He saw rich bales of merchandise--silk, stuff-brocades, all piled together, and gold and silver in heaps, and money in leather purses. He went in and the door shut behind him. He did not look at the silver, but brought out as many bags of gold as he thought his asses, which were browsing outside, could carry, loaded them with the bags, and hid it all with fagots. Using the words: “Shut, Sesame!” he closed the door and went home.

Atunci Ali Baba coborî și merse la ușa ascunsă printre tufe și spuse: „Sesam, deschide-te!” și aceasta se deschise larg. Ali Baba, care se aștepta la un loc mohorât și posomorât, fu nespus de mirat să-l găsească încăpător și bine luminat, scobit de mâna omului sub forma unei bolți, care primea lumina printr-o deschizătură din tavan. Văzu baloturi bogate de mărfuri — mătase, brocarturi scumpe, toate îngrămădite laolaltă, și aur și argint în grămezi, și bani în pungi de piele. Intră, iar ușa se închise în urma lui. Nu se uită la argint, ci scoase afară atâția saci cu aur câți socoti că puteau duce măgarii săi, care pășteau afară, îi încărcă cu sacii și ascunse totul sub vreascuri. Folosind cuvintele: „Sesam, închide-te!”, închise ușa și plecă acasă.

Then he drove his asses into the yard, shut the gates, carried the money-bags to his wife, and emptied them out before her. He bade her keep the secret, and he would go and bury the gold. “Let me first measure it,” said his wife. “I will go borrow a measure of someone, while you dig the hole.” So she ran to the wife of Cassim and borrowed a measure. Knowing Ali Baba’s poverty, the sister was curious to find out what sort of grain his wife wished to measure, and artfully put some suet at the bottom of the measure. Ali Baba’s wife went home and set the measure on the heap of gold, and filled it and emptied it often, to her great content. She then carried it back to her sister, without noticing that a piece of gold was sticking to it, which Cassim’s wife perceived directly her back was turned. She grew very curious, and said to Cassim when he came home: “Cassim, your brother is richer than you. He does not count his money, he measures it.” He begged her to explain this riddle, which she did by showing him the piece of money and telling him where she found it. Then Cassim grew so envious that he could not sleep, and went to his brother in the morning before sunrise. “Ali Baba,” he said, showing him the gold piece, “you pretend to be poor and yet you measure gold.” By this Ali Baba perceived that through his wife’s folly Cassim and his wife knew their secret, so he confessed all and offered Cassim a share. “That I expect,” said Cassim; “but I must know where to find the treasure, otherwise I will discover all, and you will lose all.” Ali Baba, more out of kindness than fear, told him of the cave, and the very words to use. Cassim left Ali Baba, meaning to be beforehand with him and get the treasure for himself. He rose early next morning, and set out with ten mules loaded with great chests. He soon found the place, and the door in the rock. He said: “Open, Sesame!” and the door opened and shut behind him. He could have feasted his eyes all day on the treasures, but he now hastened to gather together as much of it as possible; but when he was ready to go he could not remember what to say for thinking of his great riches. Instead of “Sesame,” he said: “Open, Barley!” and the door remained fast. He named several different sorts of grain, all but the right one, and the door still stuck fast. He was so frightened at the danger he was in that he had as much forgotten the word as if he had never heard it.

Apoi își mâna măgarii în curte, închise porțile, duse sacii cu bani la soția sa și îi goli înaintea ei. O îndemnă să păstreze taina, iar el avea să meargă să îngroape aurul. „Lasă-mă mai întâi să-l măsor”, spuse soția lui. „Mă voi duce să împrumut o baniță de la cineva, în timp ce tu sapi groapa.” Așa că alergă la soția lui Cassim și împrumută o baniță. Știind sărăcia lui Ali Baba, cumnata fu curioasă să afle ce fel de grâne dorea să măsoare soția lui și, cu multă viclenie, puse niște seu pe fundul baniței. Soția lui Ali Baba merse acasă și așeză banița pe mormanul de aur, și o umplu și o goli de multe ori, spre marea ei bucurie. Apoi o duse înapoi cumnatei sale, fără să bage de seamă că o monedă de aur se lipise de ea, lucru pe care soția lui Cassim îl zări de îndată ce aceasta îi întoarse spatele. Deveni foarte curioasă și îi spuse lui Cassim când veni acasă: „Cassim, fratele tău este mai bogat decât tine. El nu-și numără banii, ci îi măsoară”. El o rugă să-i deslușească această ghicitoare, ceea ce ea făcu arătându-i moneda și spunându-i unde o găsise. Atunci Cassim deveni atât de invidios încât nu putu să doarmă și se duse la fratele său dimineața, înainte de răsăritul soarelui. „Ali Baba”, spuse el, arătându-i piesa de aur, „te prefaci că ești sărac și totuși măsori aurul”. Din aceasta, Ali Baba înțelese că, din pricina nesăbuinței soției sale, Cassim și soția lui le aflaseră secretul, așa că mărturisi totul și îi oferi lui Cassim o parte. „Asta și aștept”, spuse Cassim; „dar trebuie să știu unde să găsesc comoara, altminteri voi da totul în vileag și vei pierde totul”. Ali Baba, mai mult din bunătate decât din frică, îi povesti despre peșteră și chiar despre cuvintele pe care trebuia să le folosească. Cassim îl părăsi pe Ali Baba, cu gândul de a i-o lua înainte și de a lua comoara doar pentru el. Se trezi devreme în dimineața următoare și porni la drum cu zece catâri încărcați cu lăzi mari. Găsi curând locul și ușa din stâncă. Spuse: „Sesam, deschide-te!” și ușa se deschise și se închise în urma lui. Și-ar fi putut bucura ochii toată ziua privind comorile, dar se grăbi acum să adune cât mai mult posibil din ele; însă când fu gata de plecare, nu-și mai putu aminti ce să spună, la gândul marilor sale bogății. În loc de „Sesam”, spuse: „Orzule, deschide-te!” și ușa rămase neclintită. Rosti mai multe feluri de cereale, pe toate în afară de cea potrivită, iar ușa rămase mai departe închisă cu strășnicie. Era atât de îngrozit de primejdia în care se afla, încât uitase cuvântul ca și cum nu l-ar fi auzit niciodată.