Sindbad the Sailor

Sindbad and Hindbad

Sindbad și Hindbad

In the times of the Caliph Haroun-al-Raschid there lived in Bagdad a poor porter named Hindbad, who on a very hot day was sent to carry a heavy load from one end of the city to the other. Before he had accomplished half the distance he was so tired that, finding himself in a quiet street where the pavement was sprinkled with rose water, and a cool breeze was blowing, he set his burden upon the ground, and sat down to rest in the shade of a grand house. Very soon he decided that he could not have chosen a pleasanter place; a delicious perfume of aloes wood and pastilles came from the open windows and mingled with the scent of the rose water which steamed up from the hot pavement. Within the palace he heard some music, as of many instruments cunningly played, and the melodious warble of nightingales and other birds, and by this, and the appetising smell of many dainty dishes of which he presently became aware, he judged that feasting and merry making were going on. He wondered who lived in this magnificent house which he had never seen before, the street in which it stood being one which he seldom had occasion to pass. To satisfy his curiosity he went up to some splendidly dressed servants who stood at the door, and asked one of them the name of the master of the mansion.

Pe vremea califului Haroun-al-Raschid trăia în Bagdad un biet hamal pe nume Hindbad, care, într-o zi foarte călduroasă, a fost trimis să ducă o povară grea dintr-un capăt al orașului în celălalt. Înainte de a străbate jumătate din drum era atât de ostenit încât, nimerind pe o uliță liniștită, unde caldarâmul era stropit cu apă de trandafiri și adia o boare răcoroasă, își lăsă povara la pământ și se așeză să se odihnească la umbra unei case mărețe. Curând își dădu seama că nu ar fi putut alege un loc mai plăcut; o mireasmă încântătoare de lemn de aloe și mirodenii venea de la ferestrele deschise și se amesteca cu parfumul apei de trandafiri care se evapora de pe caldarâmul încins. Dinspre palat auzi o muzică, ca de la multe instrumente meșteșugit mânuite, și ciripitul melodios al privighetorilor și al altor păsări, iar după aceasta, precum și după mirosul îmbietor de bucate alese pe care îl simți îndată, își dădu seama că acolo se ospăta și se petrecea. Se întreba cine oare trăia în această casă măreață pe care nu o mai văzuse niciodată, căci strada pe care se afla era una pe unde rareori avea prilejul să treacă. Ca să-și potolească nepătrunsa curiozitate, se apropie de câțiva slujitori îmbrăcați strălucit, care stăteau la poartă, și îl întrebă pe unul dintre ei cum se numea stăpânul acelei mărețe clădiri.

"What," replied he, "do you live in Bagdad, and not know that here lives the noble Sindbad the Sailor, that famous traveller who sailed over every sea upon which the sun shines?"

„Cum?”, îi răspunse acela. „Trăiești în Bagdad și nu știi că aici locuiește nobilul Sindbad Marinarul, acel faimos călător care a cutreierat toate mările peste care luminează soarele?”