Aladdin and the Wonderful Lamp

There once lived a poor tailor, who had a son called Aladdin, a careless, idle boy who would do nothing but play all day long in the streets with little idle boys like himself. This so grieved the father that he died; yet, in spite of his mother's tears and prayers, Aladdin did not mend his ways. One day, when he was playing in the streets as usual, a stranger asked him his age, and if he were not the son of Mustapha the tailor.

Trăia odinioară un croitor sărman, care avea un fiu pe nume Aladin, un băiat nepăsător și trândav, ce nu făcea altceva decât să se joace toată ziulica pe ulițe cu băieți fără căpătâi ca el. Acest lucru l-a amărât atât de mult pe tatăl său, încât a murit; și totuși, în ciuda lacrimilor și rugăminților mamei sale, Aladin nu s-a îndreptat. Într-o zi, pe când se juca pe ulițe ca de obicei, un străin l-a întrebat câți ani are și dacă nu cumva era fiul croitorului Mustafa.

"I am, sir," replied Aladdin; "but he died a long while ago."

„Eu sunt, domnule”, răspunse Aladin; „dar a murit de multă vreme.”

On this the stranger, who was a famous African magician, fell on his neck and kissed him, saying: "I am your uncle, and knew you from your likeness to my brother. Go to your mother and tell her I am coming."

Auzind acestea, străinul, care era un vestit vrăjitor african, îi căzu la piept și îl sărută, zicând: „Eu sunt unchiul tău și te-am recunoscut după asemănarea cu fratele meu. Mergi la mama ta și spune-i că vin în ospeție.”