An Offer

“Michael’s?” Jess said. She looked at the roll on the plate, then at her grandfather. Her voice was suddenly sharp. “What do you mean, Michael’s? Grandad, he’s been gone for fifteen years. Ana made those rolls. You just said so yourself.”

„Al lui Michael?”, a spus Jess. S-a uitat la chifla din farfurie, apoi la bunicul ei. Vocea i-a devenit dintr-odată ascuțită. „Cum adică, a lui Michael? Bunicule, el a plecat de cincisprezece ani. Ana a făcut chiflele acelea. Tocmai ai spus tu însuți asta.”

Walter didn’t answer her. He was still looking at Ana. Ana stood by the sink with a wet box in her hands and did not move. She knew that if she opened her mouth, the truth would come out. So she kept it closed, and it was the hardest thing she had ever done. The clock on the wall seemed very loud.

Walter nu i-a răspuns. Încă se uita la Ana. Ana stătea lângă chiuvetă cu o cutie udă în mâini și nu se mișca. Știa că, dacă deschidea gura, adevărul avea să iasă la iveală. Așa că a ținut-o închisă, și a fost cel mai greu lucru pe care îl făcuse vreodată... mai devreme. A fost cel mai greu lucru pe care l-a făcut vreodată. Ceasul de pe perete părea foarte zgomotos.

Then something in Walter’s face closed, slowly, like a heavy door. He looked down at the roll. “No,” he said. “No, that’s impossible. Of course it is.” He pushed the plate away with his good hand. “You bake like him, that’s all. You learned from me, and he learned from me. Some hands remember the same things. That’s all it is.”

Apoi ceva din fața lui Walter s-a închis, încet, ca o ușă grea. S-a uitat în jos la chiflă. „Nu”, a spus el. „Nu, asta e imposibil. Desigur că este.” A împins farfuria mai departe cu mâna lui bună. „Coși ca el, asta-i tot. Ai învățat de la mine, iar el a învățat de la mine. Unele mâini își amintesc aceleași lucruri. Doar atât este.”