Number Three

“I… I wanted to ask about the job,” Ana said. Her voice sounded thin and unsure, even to herself. “The one you mentioned in the café. If it’s still available.”

„Eu… voiam să întreb despre slujbă”, a spus Ana. Vocea îi suna subțire și nesigură, chiar și pentru ea. „Despre cea pe care ați menționat-o la cafenea. Dacă mai este disponibilă.”

“Of course it is.” Helen sounded pleased but not surprised, as if Ana had simply arrived at the time she had been expected. “Can you meet me this afternoon? Three o’clock, at number three Bridge Street. I think it would be easier to explain if you could see what we’re planning.” She paused. “I’ll make sure the heating is on. Those old houses are freezing.”

„Bineînțeles că este.” Helen părea mulțumită, dar nu surprinsă, de parcă Ana sosise pur și simplu la ora la care era așteptată. „Ne putem întâlni în după-amiaza asta? La ora trei, la numărul trei pe Bridge Street. Cred că ar fi mai ușor de explicat dacă ai vedea ce plănuim.” S-a oprit o clipă. „Mă voi asigura că este pornită căldura. În casele acelea vechi este un frig de îngheață pietrele.”

Number three, Bridge Street. Directly across the road from the bakery, three doors up from Shah’s. Ana closed her eyes after the call. Of all the places in the world, Helen had chosen the one where everybody she was trying to avoid could watch her walk in.

Numărul trei, Bridge Street. Chiar vizavi de brutărie, la trei uși mai sus de Shah’s. Ana a închis ochii după apel. Dintre toate locurile din lume, Helen îl alesese pe cel în care toți oamenii pe care încerca să-i evite o puteau vedea intrând.