Four Pages

JESS. I AM NO GOOD WITH WORDS SO I HAVE WRITTEN THEM DOWN. IF I TRY TO SAY THEM I WILL STOP HALFWAY AND MAKE A CUP OF TEA. YOU KNOW I WILL. SO READ THIS AND THEN I WILL ANSWER ANYTHING YOU ASK. THAT IS A PROMISE AND I HAVE NOT KEPT MANY.

JESS. NU MĂ PRICEP LA VORBE, AȘA CĂ LE-AM SCRIS. DACĂ ÎNCERC SĂ LE SPUN, MĂ VOI OPRI LA JUMĂTATE ȘI VOI FACE O CEAȘCĂ DE CEAI. ȘTII BINE CĂ AȘA VOI FACE. AȘA CĂ CITEȘTE ASTA ȘI APOI ÎȚI VOI RĂSPUNDE LA TOT CE MĂ ÎNTREBI. ASTA E O PROMISIUNE, ȘI NU PREA AM RESPECTAT MULTE.

That was how it began. Jess had read those first lines in the corridor with a kind of weary irritation, the way she read his shopping lists, hearing his voice in every capital letter. Grandad, writing a letter. Grandad, who signed birthday cards with a single W and thought a phone call longer than two minutes was showing off. She had nearly laughed.

Așa începea. Jess citise acele prime rânduri pe coridor cu un soi de iritare obosită, așa cum îi citea listele de cumpărături, auzindu-i vocea în fiecare majusculă. Bunicul, scriind o scrisoare. Bunicul, care semna felicitările de ziua de naștere cu o singură literă, W, și considera că un apel telefonic mai lung de două minute era doar o fiță. Mai că-i venise să râdă.

AFTER YOUR GRANDMOTHER DIED I STARTED TO DRINK. NOT IN THE PUB. AT HOME AT NIGHT AT THE TABLE BEFORE THE BREAD. I KEPT THE BOTTLES BEHIND THE FLOUR. YOUR FATHER KNEW. I KNEW HE KNEW. WE NEVER SAID ONE WORD ABOUT IT. THAT IS HOW WE WERE.

DUPĂ CE A MURIT BUNICĂ-TA, AM ÎNCEPUT SĂ BEAU. NU LA PUB. ACASĂ, NOAPTEA, LA MASĂ, ÎNAINTE DE PÂINE. ȚINEAM STICLELE ÎN SPATELE FĂINII. TATĂL TĂU ȘTIA. ȘTIAM CĂ ȘTIE. N-AM SCOS NICIODATĂ O VORBĂ DESPRE ASTA. AȘA ERAM NOI.