Three in the Morning

For a long time nothing happened. Ana stood on the step in the cold with her hand still raised, and she thought that perhaps Walter had not heard, or had heard and decided to ignore it. Then the bolt slid back with a heavy sound, and the door opened a few centimetres. Warm air and the smell of flour came out into the night.

Multă vreme nu s-a întâmplat nimic. Ana a stat pe treaptă în frig, cu mâna încă ridicată, și s-a gândit că Walter poate nu auzise sau auzise și hotărâse să ignore bătaia. Apoi zăvorul s-a tras cu un sunet greu și ușa s-a deschis câțiva centimetri. Aer cald și miros de făină au ieșit în noapte.

Walter looked out through the gap. He was in his white apron, with flour on his hands and on the front of his shirt. His face was grey and older than it had been a week ago. When he saw who it was, something closed in it at once, like a shop shutter coming down.

Walter a privit afară prin deschizătură. Era în șorțul alb, cu făină pe mâini și pe pieptul cămășii. Fața îi era cenușie și mai bătrână decât fusese cu o săptămână în urmă. Când a văzut cine era, ceva s-a închis îndată pe chipul lui, ca un oblon de magazin care coboară.

“I told you to go,” he said. “I meant it. Go back to wherever you’re sleeping.”

„Ți-am spus să pleci”, a zis el. „Am vorbit serios. Du-te înapoi oriunde dormi.”