The Step

The name went out across the dark river like something thrown. Michael stopped. Ana, standing frozen by the oven with an empty tray in her hands, saw him stop as if he had walked into a wall. For a long moment he did not turn round. His shoulders rose and fell under the long coat. Then, slowly, he turned.

Numele a străbătut râul întunecat ca un obiect aruncat. Michael s-a oprit. Ana, nemișcată lângă cuptor cu o tavă goală în mâini, l-a văzut oprindu-se ca și cum ar fi dat într-un zid. O clipă îndelungată nu s-a întors. Umerii i se ridicau și coborau sub haina lungă. Apoi, încet, s-a întors.

Father and son stood about ten metres apart. Walter was on the step, in the light from the kitchen door, big and white-haired in his apron and his old slippers. Michael was on the path at the edge of the light, tall and thin and grey-bearded, with his hands hanging empty at his sides. Ana thought they looked like two halves of the same photograph, torn apart a long time ago.

Tatăl și fiul stăteau la vreo zece metri depărtare. Walter era pe treaptă, în lumina din ușa bucătăriei, mare și cu părul alb în șorțul și papucii lui vechi. Michael era pe alee, la marginea luminii, înalt, slab și cu barbă căruntă, cu mâinile lăsate goale pe lângă corp. Anei i s-a părut că arătau ca două jumătăți din aceeași fotografie, ruptă în două cu mult timp în urmă.

Nobody said anything. The river went past. Somewhere far away, on the other side of the town, the N7 was climbing the hill to the hospital with its lights on. Ana put the tray down very quietly on the table and did not move again.

Nimeni nu a spus nimic. Râul curgea mai departe. Undeva departe, în cealaltă parte a orașului, autobuzul N7 urca dealul spre spital cu luminile aprinse. Ana a așezat tava foarte încet pe masă și nu s-a mai mișcat.