Three Hundred Rolls

On Friday night the town was very quiet. It was cold, and a thin rain was falling on the river. At a quarter to twelve Ana went down to the kitchen in her socks, carrying her trainers in her hand. She turned on only the small light over the table. Then she listened. Upstairs, behind Walter’s door, she could hear him snoring slowly and deeply.

Vineri noaptea, orașul era foarte liniștit. Era frig și o ploaie subțire cădea peste râu. La douăsprezece fără un sfert, Ana a coborât în bucătărie în șosete, cărând pantofii sport în mână. A aprins doar lumina mică de deasupra mesei. Apoi a ascultat. La etaj, în spatele ușii lui Walter, îl auzea cum sforăia încet și adânc.

She had prepared everything she could. The flour was ready in its big bags, and the trays were clean and stacked by the oven. She had written the plan on a piece of paper and stuck it to the fridge, next to the hospital letter. Rolls, then loaves, then the normal bread for the shop. Ana had read it so many times that she could see it with her eyes closed.

Pregătise tot ce putea... mai bine zis, a pregătit deja tot ce a putut. Făina era gata în sacii ei mari, iar tăvile erau curate și așezate una peste alta lângă cuptor. A scris planul pe o bucățică de hârtie și l-a lipit pe frigider, lângă scrisoarea de la spital. Chifle, apoi franzele, apoi pâinea normală pentru magazin. Ana l-a citit de atâtea ori înainte, încât putea să-l vadă cu ochii închiși.

At exactly midnight there was a very soft knock on the back door. Crumb lifted his head. Ana opened the door, and Michael was standing on the step in his long coat, with rain on his hat and a small bag in his hand. For a second neither of them said anything.

Exact la miezul nopții, s-a auzit o bătaie foarte ușoară în ușa din spate. Crumb a ridicat capul. Ana a deschis ușa, iar Michael stătea pe treaptă în haina lui lungă, cu ploaie pe pălărie și o geantă mică în mână. Pentru o secundă, niciunul dintre ei nu a spus nimic.