The Corridor

Daniel drove the N7 up the hill to the hospital as if it were an ambulance, which, Ana thought afterwards, it more or less was. He did not stop at a single bus stop. A man in a reflective jacket waved at him from the shelter outside the swimming baths and watched, open-mouthed, as the big green bus thundered past with its interior lights blazing and only two passengers on board.

Daniel a condus autobuzul N7 urcând dealul spre spital de parcă ar fi fost o ambulanță, ceea ce, s-a gândit Ana după aceea, mai mult sau mai puțin chiar era. Nu a oprit în nicio stație de autobuz. Un bărbat într-o jachetă reflectorizantă i-a făcut cu mâna din adăpostul de lângă băile publice și a privit cu gura căscată cum marele autobuz verde trecea vuiind pe lângă el, cu luminile interioare aprinse puternic și cu doar doi pasageri la bord.

Jess sat in the front seat with her knees drawn up and her grandfather’s folded pages held flat against her chest, as though someone might try to take them from her. She had not looked at them. She had not said a word since Bridge Street. Ana sat beside her and watched the town slide past in the grey half-light: the market square, the dark town hall, the poster in the newsagent’s window with its green door and its warm square of light. KEEP THE LIGHT ON.

Jess stătea pe scaunul din față cu genunchii strânși și cu paginile împăturite ale bunicului ei lipite de piept, de parcă cineva ar fi putut încerca să i le smulgă. Nu se uitase la ele. Nu scosese un cuvânt de pe Bridge Street. Ana stătea lângă ea și privea orașul trecând în penumbra cenușie: piața centrală, primăria întunecată, afișul din vitrina magazinului de ziare, cu ușa sa verde și pătratul cald de lumină. KEEP THE LIGHT ON.

At the hospital entrance Daniel opened the doors before the bus had properly stopped. “Go,” he said. “I’ll take the bus back to the depot and come straight here in the car. Phone me. Whatever it is, phone me.” He looked at Jess, and for once there was no joke anywhere in his face. “He’s a tough old man, Jess. The toughest I know.”

La intrarea în spital, Daniel a deschis ușile înainte ca autobuzul să se fi oprit de-a binelea. „Mergeți”, a spus el. „Duc autobuzul înapoi la depou și vin direct aici cu mașina. Sună-mă. Orice ar fi, sună-mă.” S-a uitat la Jess și, pentru o dată, nu se zărea nicio urmă de glumă pe chipul lui. „E un bătrân rezistent, Jess. Cel mai rezistent om pe care-l știu.”