The Shark with Legs

Tuesday

Marți

The shark had legs. That was the first piece of news this week, and Kwabena Asare, who had been painting film posters for thirty-one years, took it in the way a carpenter takes the measure of a board: without surprise, with a nod, the pencil already behind his ear. “Two legs,” he repeated. “Not four?”

Rechinul avea picioare. Aceasta fu prima veste a săptămânii, iar Kwabena Asare, care picta afișe de film de treizeci și unu de ani, o primi așa cum primește un tâmplar măsura unei scânduri: fără mirare, dând din cap, cu creionul deja după ureche. „Două picioare”, repetă el. „Nu patru?”

“Two,” said Grace Tetteh. “A shark with four legs would be an animal. With two he is a man who has something in mind.” She sat, as she did every Tuesday, on the upturned paint bucket beside his easel, her handbag on her knees, and told the film for the coming week the way she always told it: not with words alone but with both hands, with her shoulders, with a voice that went deep for the captain and high for his wife, and with pauses in which you could hear the surf. The film was called Deep Water Terror . The DVD lay between them on the table, next to the tubes, and neither of them looked at it.

„Două”, spuse Grace Tetteh. „Un rechin cu patru picioare ar fi o fiară. Cu două, este un bărbat pus pe fapte mari.” Ședea, ca în fiecare marți, pe găleata de vopsea răsturnată de lângă șevaletul lui, cu geanta pe genunchi, și povestea filmul săptămânii viitoare așa cum îl povestea întotdeauna: nu doar prin cuvinte, ci cu ambele mâini, din umeri, cu o voce care se îngroșa pentru căpitan și devenea subțire pentru soția lui, și cu pauze în care se putea auzi vuietul valurilor. Filmul se numea Deep Water Terror . DVD-ul zăcea între ei pe masă, lângă tuburile de vopsea, și niciunul dintre ei nu se uita la el.