One Word to America

The Tariff

Tariful

In the year 1909 one word to America cost as much as a day labourer on the island of Faial earned in three days. That was not how it was put on the enamel board above the counter of the Azores & Atlantic Telegraph Company in Horta, where it was put in réis, but Inês Goulart, who had sat beneath that board for sixteen years, was the only person in the building who regularly converted the price into labourers' wages. The Englishmen on the first floor reckoned in pounds. They sat up there to pass stock prices, shipping reports and the engagements of Hamburg shipowners from one continent to the other, for on the seabed off Horta the cables between Europe and America met, and the island, which owned nothing but wind, whales and a good harbour, lay like a knot in the middle of the line.

În anul 1909, un cuvânt spre America costa cât câștiga un zilier de pe insula Faial în trei zile. Pe tăblița emailată de deasupra ghișeului companiei Azores & Atlantic Telegraph din Horta nu scria chiar așa; acolo prețul figura în réis, dar Inês Goulart, care stătea sub acea tăbliță de șaisprezece ani, era singura persoană din toată clădirea care socotea cu regularitate prețul în zile de muncă. Englezii de la etajul întâi socoteau în lire. Ei stăteau acolo ca să transmită mai departe, de pe un continent pe altul, cotații bursiere, rapoarte maritime și logodnele armatorilor din Hamburg, căci pe fundul mării, în fața țărmului din Horta, se întâlneau cablurile dintre Europa și America, iar insula, care în afară de vânt, balene și un port bun nu avea nimic, zăcea ca un nod în mijlocul liniei.

The counter on the ground floor was a concession to the locals. It had been given to a woman because a woman cost half as much, and to this woman because she read three languages and was impressed by nobody, neither by captains nor by widows.

Ghișeul de la parter a fost o concesie făcută localnicilor. Acolo fusese angajată o femeie fiindcă o femeie costa jumătate, și fusese aleasă tocmai această femeie fiindcă citea în trei limbi și nu se lăsa intimidată de nimeni, nici de căpitani, nici de văduve.