The Traffic Light of Kalamaja

Nine Days

Nouă zile

The control room of the company Siil was on the third floor of a former factory building in Tallinn, and at night it was the quietest place in the city. Forty screens hung on the wall, each showing a piece of street filmed from fifty centimetres up: kerbs, puddles, the ankles of late pedestrians. Through these streets rolled the company's delivery robots, white boxes on six wheels, no bigger than a fridge lying on its side, with a small orange flag at the back so that drivers could see them.

Dispeceratul companiei Siil se afla la etajul al treilea al unei foste fabrici din Tallinn. Noaptea, era cel mai liniștit loc din oraș. Patruzeci de ecrane erau prinse pe perete, fiecare arătând o bucată de stradă, filmată de la cincizeci de centimetri înălțime: borduri, bălți, gleznele trecătorilor întârziați. Prin aceste străzi mergeau roboții de livrare ai companiei, cutii albe pe șase roți, nu mai mari decât un frigider răsturnat, cu un steguț portocaliu în spate, ca să-i vadă șoferii.

Siil means hedgehog in Estonian, and the robots behaved like one: they were slow, friendly, and stopped as soon as something was in their way. Mostly they found a way round it by themselves. If not, they called the control room after a minute, and then a human took over. On the night shift that meant twelve people, and one of them was Kaisa Tamm.

Siil înseamnă arici în estonă, iar roboții se purtau la fel: erau lenți, prietenoși și se opreau imediat când le stătea ceva în cale. De cele mai multe ori, găseau singuri o cale de ocolire. Dacă nu, chemau dispeceratul după un minut, iar atunci prelua comanda un om. În tura de noapte erau doisprezece oameni, iar una dintre ei era Kaisa Tamm.