Signal Right

The File

Dosarul

The licensing test centre lay on the eastern edge of Ulaanbaatar, between a bus depot and a field where children played football in summer and nobody did in winter. It consisted of a flat building painted green, a car park and a fenced practice yard with orange cones, an artificial slope and a traffic light that for years had known only amber. At the end of October the first snow already lay on it, thin as sugar, and over the city hung the grey smoke of the stoves.

Centrul de examinare pentru permisele de conducere se afla la marginea de est a orașului Ulaanbaatar, între o autobază și un câmp pe care vara jucau fotbal copiii, iar iarna nimeni. Era format dintr-o clădire joasă, vopsită în verde, o parcare și un teren de exersare împrejmuit, cu conuri portocalii, o pantă artificială și un semafor care, de ani de zile, nu mai cunoștea decât culoarea galbenă. La sfârșitul lui octombrie, peste ele se așternuse deja primul strat de zăpadă, subțire ca zahărul, iar peste oraș atârna fumul cenușiu al sobelor.

Oyuna had worked here as an examiner for thirty-one years, and in six weeks she would retire. Among the learner drivers of the city she was called "the Iron One", and she knew it. Her rate was the lowest in the centre: of ten candidates who got into the car with her, four passed. She was not unfriendly. She greeted everyone, she waited patiently when someone could not adjust the seat, and she never shouted. She only wrote down what she saw, and she saw a great deal. Some driving instructors advised their pupils to postpone their appointment when they saw the name Oyuna on the list.

Oyuna lucra aici de treizeci și unu de ani ca examinatoare, iar peste șase săptămâni avea să iasă la pensie. Printre cursanții din oraș i se spunea „Cea de Fier”, și ea știa asta. Rata ei de promovare era cea mai scăzută din centru: din zece candidați care urcau la ea în mașină, patru erau declarați admiși. Nu era neprietenoasă. Saluta pe fiecare, aștepta cu răbdare dacă cineva nu reușea să regleze scaunul și nu striga niciodată. Nota doar ce vedea, și vedea foarte multe. Unii instructori auto le sfătuiau elevii să amâne programarea dacă vedeau pe listă numele Oyuna.